Care este diferența dintre curățenie și sentimentul de curat?
Există zile în care facem curățenie.
Ștergem praful.
Așezăm lucrurile la locul lor.
Spălăm podelele.
Aerisim camerele.
Iar la final privim în jur și vedem că totul este în ordine.
Și totuși, uneori, apare ceva greu de definit.
O senzație discretă că, deși casa este curată, parcă lipsește ceva.
Poate ai trăit și tu acel moment.
Ai terminat tot ce era de făcut.
Casa este curată.
Dar în interiorul tău există încă o neliniște.
Un gând care revine.
O preocupare care nu pleacă.
O apăsare pe care nu o poți șterge cu o lavetă și nici spăla cu detergent.
Ca și cum ai făcut curățenie în jurul tău, dar nu ai ajuns încă la acel sentiment de curat pe care îl căutai.
Și atunci am început să mă întreb:
Care este, de fapt, diferența dintre curățenie și sentimentul de curat?
Poate că primul ține de lucruri.
Iar al doilea ține de noi.
Curățenia este vizibilă.
O vedem.
O putem măsura.
Putem spune dacă un geam este curat sau murdar.
Dacă o podea este spălată sau nu.
Dacă un obiect este la locul lui.
Sentimentul de curat este diferit.
Nu îl putem măsura.
Nu îl putem demonstra.
Îl putem doar simți.
Este acel moment în care deschizi dimineața fereastra și simți cum aerul pătrunde în casă.
Este acel moment în care schimbi lenjeria de pat și simți cum camera pare să respire altfel.
Este acel moment în care termini o conversație sinceră și simți că ai lăsat ceva greu în urmă.
O stare pe care nu o putem explica întotdeauna.
O stare pe care poate nu am explorat-o suficient.
Și totuși, o recunoaștem atunci când apare.
Poate că sentimentul de curat nu începe în casă.
Poate că începe în felul în care ne simțim.
În felul în care interacționăm cu ceilalți.
În felul în care ne ascultăm pe noi înșine și pe cei dragi.
În felul în care descoperim resurse pe care nu știam că le avem.
În felul în care alegem să creăm, chiar și atunci când viața ne pune la încercare.
Observ că atunci când trăim în grabă, în tensiune sau în nemulțumire, parcă nici cea mai atentă curățenie nu reușește să aducă acea stare de bine pe care o căutăm.
Și observ că atunci când există sens în ceea ce trăim, curățenia vine mai ușor.
Ca și cum ordinea din jur ar începe, discret, din interior.
Astăzi m-am întrebat ce este, de fapt, tihna.
Nu cred că este despre a avea mai mult timp.
Nu cred că este despre a face mai puține lucruri.
Poate că tihna este acel loc în care reușim să ne observăm pe noi înșine.
Să vedem ce simțim.
Ce gândim.
Ce am devenit.
Și poate chiar ce putem deveni.
Poate chiar să descoperim sensul.
În tihnă timpul pare să aibă o altă măsură.
Lumea continuă să alerge.
Să se grăbească.
Să caute.
Dar, pentru câteva clipe, apare spațiul în care putem observa.
Nu lumea.
Ci pe noi înșine.
Poate că de aceea sentimentul de curat este atât de prețios.
Pentru că nu apare atunci când totul este perfect.
Ci atunci când există armonie între ceea ce trăim în exterior și ceea ce simțim în interior.
Poate că nu vom găsi niciodată o definiție exactă.
Și poate că nici nu este nevoie.
Unele lucruri sunt mai frumoase atunci când sunt trăite decât atunci când sunt explicate.
Data viitoare când termini curățenia și privești în jurul tău, poate merită să rămâi câteva clipe în liniște.
Nu pentru a verifica dacă totul este perfect.
Ci pentru a observa dacă acel sentiment de curat a ajuns și în interior.
🌿
Poate că acolo începe adevărata lui poveste.
P.S.
În timp ce scriam aceste rânduri, am privit o cameră luminată de soare.
Pe masă era o cană folosită.
O carte rămăsese deschisă.
O cămașă își aștepta rândul.
Și totuși, nimic nu părea nelalocul lui.
Atunci am înțeles că poate sentimentul de curat apare exact atunci când încetăm să mai căutăm perfecțiunea și începem să observăm frumusețea discretă a lucrurilor care sunt deja aici.
🌿📖✨
— Observatorul KisShop 🌾💙
Comentarii